Discul intervertebral este elementul de bază în construcția coloanei vertebrale, care conectează în mod fix vertebrele așa încât în același timp să permită posibilitatea de mișcare a unei porțiuni spinale date. Totodată funcționează și ca un fel de amortizor. Se poate asemăna cu anvelopa umflată a unei mașini, care asigură o conexiune stabilă între drum și mașină, precum atenuează într-o oarecare măsură șocurile create de denivelări.
Această funcție este posibilă datorită structurii speciale, a cărei inel puternic și fibros – care se poate la fel asemăna cu o anvelopă -, creează un miez intern cu un conținut mare de lichide, asemănător gelului. Pe durata vieții – asemenea altor țesuturi -, discul intervertebral își pierde din conținutul de lichide, elasticitatea sa scade (”se dezumflă”). Acest procedeu poate avea ca un episod formarea herniei de disc (”defect”), când o bucată a cartilajului ocupă locul nervurilor din canalul spinal prin apăsarea în acesta, sau exprimându-ne altfel, creează o presiune asupra acestora. Acest fenomen duce la afecțiuni la nivelul membrelor, dureri, amorțeală, slăbiciune. Fenomenul poate fi descris și ca o îngustare de spațiu, pentru care soluția chirurgicală este eliberarea adecvată a nervilor.
Pierderea elasticității discului intervertebral (degenerarea) însă poate avea și alte consecințe, dacă se înrăutățește capacitatea de mișcare controlată a vertebrelor învecinate. Acest fenomen este numit instabilitate, care, în mod caracteristic, cauzează dureri sporite la efort, cu prezență localizată. Tratamentul chirurgical al acestei afecțiuni este stabilizarea.
Intervenția chirurgicală cea mai simplă și aplicată cel mai des, este operația de eliberare, adică îndepărtarea herniei de disc (discectomie). Cel mai adesea este nevoie de o astfel de intervenție la nivelul coloanei vertebrale lombare sau pe întinderea mijlocie-superioară a gâtului, dar rareori poate ave loc și operația herniei de disc pe linia spinală dinspre spate.
O intervenție chirurgicală asemănătoare este decompresia efectuată în cazul îngustărilor spinale osoase, sau un mod mai extins al acesteia, recalibrarea, care are ca scop refacerea dimensiunilor coloanei vertebrale operate. În cazul în care stabilitatea coloanei vertebrale lipsește încă dinainte de intervenție sau aceasta este lezată în faza de decompresiune din cadrul operației, atunci coloana vertebrală trebuie fixată pe parcursul operației (stabilizare, intervenție prin fuziune).
Scopul este refacerea stabilității coloanei vertebrale, prin contopirea osoasă a două vertebre învecinate sau a două porțiuni distincte ale unei vertebre. În anumite cazuri, se va implanta doar un material osos (în general se va utiliza osul propriu al pacientului), fără fixare metalică. În aceste cazuri, după intervenția chirurgicală, temporar (pentru câteva luni) se va aplica un corset pacientului până la dezvoltarea osoasă preconizată (în cazurile în care fuziunea necesită mai mult timp, se va aplica fixarea metalică în cele mai multe dintre cazuri).
Fixarea internă are loc cu materiale moderne, testate și autorizate, mai devreme materia primă a acestora fiind oțelul inoxidabil, momentan însă cel mai popular material este metalul (titanul), a cărui elasticitate este mult mai apropiată de cea a oaselor, este foarte puțin probabilă slăbire lui, și în același timp nu intră în interacțiune chimică, fizică sau biologică cu organismul (nu corodează).
Este un fapt cunoscut că un procent de 80-90% din oameni vor experimenta cel puțin odată în viață dureri ale spatelui, care vor dispărea spontan sau în urma unui tratament, dar por reapărea oricând. În cazul în care se poate evita intervenția chirurgicală asupra coloanei vertebrale, atunci, în baza recomandării medicului curant, se pot propune diverse terapii medicamentoase, sau alte modalități de tratament conservative prin infuzie sau de alt tip, a căror durată generală este de 5 zile de tratament. Partea a terapiilor conservative, în afară de investigațiile efectuate de medici de specialitate, este gimnastica medicală individuală efectuată o dată pe zi (fizioterapie) și masajul.
În afară de reabilitarea legată de operațiile coloanei vertebrare și terapiile conservative tradiționale, prevenirea primară sau secundară poate fi aplicată chiar și în stare asimptomatică. Ambele metode au un rol extrem de important în menținerea sănătății, în cazul din urmă poate ajuta la prevenirea înrăutățirii afecțiunii deja existente a coloanei vertebrale, iar per ansamblu poate ajuta pacienții să trăiască o viață activă.